Taxăm tot, reformăm nimic: rețeta falimentului românesc
În timp ce Europa își reformează cu luciditate economiile, România se întoarce la vechile reflexe: taxează mai mult, în loc să gândească mai bine. State europene cu probleme bugetare reale – Belgia, Polonia, Malta – aleg drumuri dificile, dar responsabile: reforme structurale, măsuri echitabile, investiții în viitor. România? Apasă, fără scrupule, pedala unei taxe pe consum care va lovi direct și brutal în milioane de români.
În loc să urmeze exemplul țărilor care reduc cheltuielile statului, care îndrăznesc să reformeze sistemele de pensii, să elimine risipele și să impoziteze corect marile averi, guvernanții noștri preferă calea cea mai comodă și cea mai nedreaptă: să umfle TVA-ul și să mai stoarcă puțin dintr-o populație deja epuizată de inflație, scumpiri și incertitudine.
Belgia, cu un deficit de peste 5%, își propune să ajungă sub 3% prin plafonarea cheltuielilor, digitalizarea serviciilor publice, reforma pensiilor și o taxare corectă a capitalului. TVA-ul rămâne neatins. Polonia acționează prudent, fără să lovească în consumatori – preferă măsuri țintite și disciplină fiscală. Malta încurajează antreprenoriatul, inovația și protejează categoriile vulnerabile. România, în schimb, rămâne prizoniera unei clase politice fără imaginație și curaj.
Creșterea TVA-ului este o măsură regresivă, care nu doar că lovește disproporționat în românii cu venituri mici, dar sufocă și mediul privat, deja epuizat de haosul legislativ și fiscal. Oricine înțelege economie la nivel elementar știe că mărirea TVA în perioade de presiune inflaționistă duce la scumpiri în lanț, consum redus, stagnare economică și o spirală a frustrării sociale.
Aceasta nu e guvernare. Este o abdicare de la responsabilitate. Este dovada unei clase politice care nu înțelege că a administra un stat înseamnă să alegi drumuri dificile, dar sustenabile, nu doar să plombezi bugete cu bani scoși din buzunarele celor mulți.
România nu duce lipsă de resurse. Duce lipsă de voință și de lideri capabili să aplice lecțiile învățate în alte capitale europene. Politicienii noștri, de la stânga la dreapta, refuză să învețe din exemplul țărilor care știu că reforma înseamnă construcție, nu doar colectare.
În loc să crească TVA, România ar trebui să crească încrederea. Să reducă risipa. Să taie din birocrație. Să coboare taxele pe muncă și să combată evaziunea. Să înceapă, măcar o dată în ultimii 30 de ani, să guverneze ca o țară europeană, nu ca o colonie fiscală a propriei incompetențe.
Până atunci, noi, cetățenii, plătim. Din ce în ce mai mult. Pentru că ei – politicienii României – pot din ce în ce mai puțin.În timp ce Europa își reformează cu luciditate economiile, România se întoarce la vechile reflexe: taxează mai mult, în loc să gândească mai bine. State europene cu probleme bugetare reale – Belgia, Polonia, Malta – aleg drumuri dificile, dar responsabile: reforme structurale, măsuri echitabile, investiții în viitor. România? Apasă, fără scrupule, pedala unei taxe pe consum care va lovi direct și brutal în milioane de români.
În loc să urmeze exemplul țărilor care reduc cheltuielile statului, care îndrăznesc să reformeze sistemele de pensii, să elimine risipele și să impoziteze corect marile averi, guvernanții noștri preferă calea cea mai comodă și cea mai nedreaptă: să umfle TVA-ul și să mai stoarcă puțin dintr-o populație deja epuizată de inflație, scumpiri și incertitudine.
Belgia, cu un deficit de peste 5%, își propune să ajungă sub 3% prin plafonarea cheltuielilor, digitalizarea serviciilor publice, reforma pensiilor și o taxare corectă a capitalului. TVA-ul rămâne neatins. Polonia acționează prudent, fără să lovească în consumatori – preferă măsuri țintite și disciplină fiscală. Malta încurajează antreprenoriatul, inovația și protejează categoriile vulnerabile. România, în schimb, rămâne prizoniera unei clase politice fără imaginație și curaj.
Creșterea TVA-ului este o măsură regresivă, care nu doar că lovește disproporționat în românii cu venituri mici, dar sufocă și mediul privat, deja epuizat de haosul legislativ și fiscal. Oricine înțelege economie la nivel elementar știe că mărirea TVA în perioade de presiune inflaționistă duce la scumpiri în lanț, consum redus, stagnare economică și o spirală a frustrării sociale.
Aceasta nu e guvernare. Este o abdicare de la responsabilitate. Este dovada unei clase politice care nu înțelege că a administra un stat înseamnă să alegi drumuri dificile, dar sustenabile, nu doar să plombezi bugete cu bani scoși din buzunarele celor mulți.
România nu duce lipsă de resurse. Duce lipsă de voință și de lideri capabili să aplice lecțiile învățate în alte capitale europene. Politicienii noștri, de la stânga la dreapta, refuză să învețe din exemplul țărilor care știu că reforma înseamnă construcție, nu doar colectare.
În loc să crească TVA, România ar trebui să crească încrederea. Să reducă risipa. Să taie din birocrație. Să coboare taxele pe muncă și să combată evaziunea. Să înceapă, măcar o dată în ultimii 30 de ani, să guverneze ca o țară europeană, nu ca o colonie fiscală a propriei incompetențe.
Până atunci, noi, cetățenii, plătim. Din ce în ce mai mult. Pentru că ei – politicienii României – pot din ce în ce mai puțin.
