Reacții în lanţ după decizia statului în cazul blocului de pe Calea Rahovei: „Ni se ia şi proprietatea, şi siguranţa”

O explozie devastatoare, trei morţi, zeci de răniţi. A urmat o mobilizare oficială rapidă: Ministerul Dezvoltării a anunţat că blocul afectat va fi demolat şi reconstruit din fonduri de stat, dar locatarii – mulţi dintre ei proprietari de decenii – vor fi relocaţi nu ca proprietari, ci ca chiriaşi ai propriilor apartamente.

Acest anunţ a stârnit imediat reacţii dure din partea locatarilor, dar şi din partea societăţii civile, în contextul în care tragedia de pe 17 octombrie din cartierul Rahova scoate la lumină probleme profunde: siguranţa instalărilor, responsabilitatea autorităţilor, şi dreptul la locuinţă.

„Am muncit o viaţă să-mi plătesc apartamentul – şi acum devin chiriaş?”

Într-o atmosferă încărcată de emoţie, locatarii afectaţi povestesc cum au trăit în blocul finalizat în 1981, au plătit rate, întreţinere, s-au dedat la visul propriei locuinţe. Şi acum, anunţul că imobilul va fi reconstruit de stat, dar doar închiriat fostilor proprietari, îi lasă în stare de şoc.

„Locuiesc aici de când a fost blocul dat în folosinţă. Şi acum trebuie să devin chiriaş? Care e logica?” – spune una dintre locatare.
„Am plătit credit 30 de ani. Aici am crescut copiii. Şi azi ni se spune că nu mai suntem proprietari.” – altă mărturie din interviuri.

Motivaţia oficială şi schimbarea de regim juridic

Conform ministerului, construcţia nouă va fi în proprietatea statului, iar locatarii afectaţi „vor avea opţiunea” să locuiască în noile apartamente, cu chirie pe viaţă, iar moştenitorii minori ai lor pentru maxim 20 de ani. De asemenea – posibilitatea de cumpărare, la cerere.

Motivul invocat este unul tehnic: programul de consolidare iniţial viza doar clădirile cu risc seismic, nu pe cele afectate de accidente tehnice precum explozia. Astfel, s-a propus o modificare legislativă pentru a include aceste situaţii.

Întrebări şi nemulţumiri care nu dispar

Siguranţa înainte de locuinţă: Locatarii susţin că au reclamat un miros persistent de gaz cu o zi înainte de explozie, au chemat echipe de intervenţie – dar fără rezultat concret.
Dreptul de proprietate: Dacă ai plătit o locuinţă, dacă ai investit, dacă ai locuit şi ai contribuit la întreţinere, ce înseamnă să devii „chiriaş” în locuinţa ta?
Transparenţa decizională: De ce nu s-au anticipat riscurile? De ce regimul juridic al imobilului trebuie schimbat după o tragedie?
Comunicarea autorităţilor: Anunţul a venit rapid – dar reacţiile oamenilor spun că nu s-au simţit implicaţi în decizie.

Ce spun oamenii: voci din teren

• „Am pierdut nu doar casa, am pierdut şi sentimentul de siguranţă. Şi azi, când aud că voi fi chiriaş în locuinţa mea, mă gândesc că nu-mi mai aparţine.”
• „Dacă statul construieşte, bine. Dar să vină şi cu garanţii – că nu am să mai fiu la mâna cuiva, că nu devin o ştampilă birocratică.”
• „E o modificare foarte gravă: proprietar devine chiriaş. Ce semnal e ăsta? Că nu contează că ai plătit? Că poate statul decide pentru tine?”

Ce urmează

Reconstrucţia blocului va fi finanţată de stat, iar locuinţele vor fi atribuite chiriaşilor – conform proiectului de ordonanţă.  În paralel, ancheta privind explozia este în desfăşurare – inclusiv verificări pe conducta de gaz şi instalaţia electrică.

De reţinut: dacă unii locatari optează pentru achiziţie, posibilitatea există – dar nu este clar ce se va întâmpla cu costurile, cu valoarea, cu drepturile de proprietate anterioare.

Tragedia de pe Calea Rahovei ar trebui să fie un semnal de alarmă – pentru bunul-simţ, pentru responsabilitate publică, pentru modul în care se tratează oamenii în faţa statului. Când autorităţile spun „vom reconstrui”, e presărat cu relieful „dar nu vei fi proprietar”.

Nu e doar despre pereţi noi sau despre chirii. E despre demnitate, despre recunoaşterea unui drept: acela de a te întoarce “acasă” ca proprietar, nu ca o persoană care primeşte “cu chirie” ce a avut. Şi când statul decide, fără o consultare reală şi înţelegere a traumelor, rămânem cu sentimentul că, dincolo de beton şi infrastructură, s-a pierdut ceva esenţial: legătura dintre om şi locul său.

Autorităţile trebuie să îşi asume nu doar reconstruirea fizică, ci reconstrucţia încrederii – în siguranţă, în justeţe, în dreptul la locuinţă. Iar în lipsa ei, mesajul transmis – că poţi pierde şi proprietatea chiar dacă ai plătit – rămâne poate cel mai grav dintre toate.