Moment de tensiune la Sibiu: ANAF forțează intrarea în casa pierdută de Klaus Iohannis după ce acesta refuză să predea cheile
Austeritatea are două standarde?
Scene încărcate de tensiune s-au desfășurat la Sibiu, la una dintre cele mai cunoscute adrese din oraș: casa de pe strada Nicolae Bălcescu nr. 29, deținută ani la rând de fostul președinte Klaus Iohannis. După o lungă dispută juridică, imobilul a trecut oficial în proprietatea statului. Însă predarea efectivă a casei a fost orice, numai simplă nu.
Inspectorii ANAF, însoțiți de un executor judecătoresc, au fost nevoiți să intervină direct: în lipsa predării voluntare a cheilor, s-a recurs la schimbarea încuietorii și la forțarea accesului. Motivul? Refuzul explicit al fostului președinte de a coopera cu autoritățile fiscale în procesul de recuperare a imobilului.
O istorie controversată
Imobilul din centrul Sibiului a fost, timp de ani buni, subiectul unor procese complicate privind dreptul de proprietate. În 2015, instanțele au decis definitiv că certificatul de moștenitor, pe baza căruia familia Iohannis a intrat în posesia clădirii, a fost obținut ilegal. Drept urmare, titlul de proprietate a fost anulat, iar casa a revenit statului român.
Între timp, imobilul a fost închiriat unei bănci comerciale, generând venituri consistente. Estimările ANAF arată că familia Iohannis ar datora statului peste 4,7 milioane de lei (aproape 930.000 de euro) din chirii încasate ilegal, la care se adaugă penalități și dobânzi.
„Forțarea legii” — la propriu și la figurat
Deși termenii executării silite sunt clari, momentul în care statul își reia controlul asupra unui bun pierdut prin hotărâre judecătorească nu este, de regulă, unul spectaculos. În acest caz, însă, faptul că autoritățile fiscale au fost nevoite să forțeze efectiv ușa locuinței ridică semne de întrebare legate de disponibilitatea fostului președinte de a respecta legea cu aceeași rigoare cu care a fost promovată în timpul mandatelor sale.
Refuzul predării cheilor, invocat indirect prin lipsa unei reacții oficiale, a fost interpretat de mulți ca o sfidare la adresa deciziilor instanței. ANAF a transmis, sec, că acțiunea s-a desfășurat în limitele legii și că măsura a fost una procedurală, după epuizarea tuturor căilor amiabile.
Un precedent simbolic
Cazul Iohannis este unul rar în peisajul politic românesc: un fost președinte al țării, executat silit de statul pe care l-a reprezentat timp de două mandate. Deși nu este prima situație în care demnitarii se confruntă cu probleme juridice legate de bunurile dobândite, impactul public al unui astfel de gest este major.
Criticii văd în acest episod un test de credibilitate pentru sistemul de justiție și pentru ANAF, adesea acuzată că acționează cu dublă măsură: dur cu cetățenii simpli, dar tolerantă cu cei din cercurile înalte ale puterii. În acest caz, cel puțin, procedura pare să fi fost aplicată fără menajamente.
Ce urmează?
Executarea silită nu se oprește la ușă. După recuperarea imobilului, urmează evaluarea și, eventual, valorificarea bunului în interesul statului. În paralel, autoritățile vor încerca recuperarea sumelor datorate de familia Iohannis din închirierea ilegală a spațiului.
În ciuda controverselor, un lucru este cert: simbolic sau nu, statul român a reușit, în acest caz, să-și impună autoritatea asupra unuia dintre cei mai influenți oameni ai ultimului deceniu. Iar pentru opinia publică, rămâne întrebarea: este acesta un semn de normalitate, sau doar o excepție?
(sursa foto: digi24.ro)
