Bacteriile care ucid pe capete în spitalele din România. O criză ignorată cu prețul vieții

În spitalele din România, sute de pacienți mor anual nu din cauza bolii pentru care s-au internat, ci din cauza infecțiilor nosocomiale – acele bacterii periculoase, rezistente la antibiotice, care circulă nestingherite prin secții și saloane. Acestea nu sunt simple accidente medicale, ci simptomele unui sistem bolnav, în care lipsa de igienă, subraportarea și lipsa de responsabilitate au devenit normă.

Ce sunt infecțiile nosocomiale?

Infecțiile nosocomiale (intra-spitalicești) sunt cele contractate de pacienți în timpul internării, la cel puțin 48 de ore după ce au ajuns în spital. Printre cele mai periculoase bacterii identificate frecvent în spitalele românești se numără:

• Acinetobacter baumannii – rezistent la aproape toate antibioticele; adesea letal în cazul pacienților cu imunitate scăzută.

  Articole similare

  • 
    Dr. Flavia Groșan în comă la spital: prognostic extrem de rezervat

    octombrie 18, 2025

• Klebsiella pneumoniae – poate cauza pneumonii, infecții urinare și sepsis.

• Pseudomonas aeruginosa – agresivă și dificil de tratat.

• Stafilococul auriu meticilino-rezistent (MRSA) – prezent chiar și în saloane aparent „sterile”.

Aceste bacterii se dezvoltă în medii spitalicești unde protocoalele de igienă sunt ignorate sau aplicate superficial. În plus, lipsa unui control real asupra dezinfectanților sau a sterilizării echipamentelor agravează problema.

Conform rapoartelor oficiale, România raportează doar 0,3 – 0,5% infecții nosocomiale din totalul pacienților internați. În realitate, estimările specialiștilor arată că procentul ar putea fi de cel puțin 5–7%, similar altor state europene, dar ascuns de teama scandalului, a răspunderii legale și a pierderii fondurilor.

În comparație, țări precum Franța, Germania sau Suedia raportează transparent și implementă politici eficiente de combatere a infecțiilor. În România, însă, tăcerea ucide.

Cazuri care cutremură

• În 2019, cazul de la Spitalul Județean din Argeș, unde mai mulți nou-născuți au murit după ce au contractat infecții spitalicești, a șocat opinia publică.

• În pandemie, zeci de pacienți COVID internați în ATI au murit nu din cauza virusului, ci din cauza suprainfecțiilor bacteriene netratabile.

• În 2023, la un spital din București, un pacient a fost infectat cu o tulpină de Acinetobacter rezistentă la toate antibioticele disponibile în România.

• Recent, copiii morți de la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii ”Sfânta Maria” din Iași.

De ce nu se face nimic?

1. Lipsa de personal specializat – Majoritatea spitalelor nu au epidemiologi sau infecționiști suficienți.

2. Condiții mizere – Clădiri vechi, instalații sanitare depășite, saloane supraaglomerate.

3. Frica de controale – Managerii evită să recunoască infecțiile de teamă să nu fie demiși.

4. Politici ineficiente – Nu există sancțiuni clare pentru spitale care subraportează sau mint în fișele medicale.

5. Complicitate tăcută – De multe ori, chiar și personalul medical preferă să tacă decât să riște conflicte cu superiorii.       O bombă biologică într-un sistem nefuncțional

Lupta împotriva infecțiilor nosocomiale este și o luptă pentru viață. În România, bolnavii vin în spitale cu speranța vindecării, dar unii pleacă în sicriu din cauza unei bacterii pe care sistemul refuză să o recunoască. Iar acest lucru nu este doar tragic, este criminal prin neglijență.

Soluții urgente:

• Raportare transparentă și obligatorie a tuturor infecțiilor nosocomiale.

• Crearea unor unități speciale de control și intervenție rapidă în spitalele cu risc ridicat.

• Finanțare pentru igienizare și modernizare a secțiilor ATI, chirurgie și neonatologie.

• Protecție pentru personalul care semnalează nereguli (whistlebloweri).

• Educație medicală continuă pentru întreg personalul spitalicesc privind igiena, dezinfecția și prevenția.

Până când?

Până când vom înțelege că infecțiile nosocomiale nu sunt „accidente inevitabile”, ci consecințe directe ale nepăsării, sute, poate mii de români vor continua să moară anual în spitale care ar trebui să-i vindece, nu să-i ucidă.

Dacă ai trăit o experiență similară sau cunoști cazuri concrete, este important să vorbim despre ele. Tăcerea nu salvează vieți. Dimpotrivă.

(sursa foto: biocomp.ro)