Ionuț Moșteanu admite resemnat excluderea României din negocierile privind Ucraina: „Colaborarea cu aliații este excelentă”
Colaborare... cel mai probabil, subordonare
În timp ce alte state își apără cu vehemență interesele strategice, ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, pare să accepte pasiv rolul României de simplu observator în negocierile privind Ucraina. În loc să semnaleze absența țării noastre de la mesele decizionale, oficialul preferă să ofere declarații menite să calmeze opinia publică, ascunzând o realitate alarmantă: România este marginalizată chiar în discuțiile care îi influențează direct securitatea.
La doar câteva zile înaintea întrevederii istorice dintre Donald Trump și Vladimir Putin, Moșteanu a transmis un mesaj care lasă impresia unei resemnări totale. Luni seara, la B1 TV, el a admis fără ezitare că România a fost în mod repetat exclusă din consultările internaționale privind Ucraina — o situație gravă, mai ales că țara noastră deține cea mai lungă frontieră cu statul atacat de Rusia.
În loc să transforme această situație într-un apel categoric pentru implicarea României în negocieri, ministrul a adoptat un discurs conciliant și aparent mulțumit:
„Suntem aliniați cu partenerii NATO. Salutăm eforturile președintelui Trump pentru o pace justă. Poziția noastră este ca Europa să fie prezentă la discuții, iar Ucraina să fie parte din ele”, a afirmat el, evitând însă să explice de ce România nu este deja prezentă la masa negocierilor.
Mesajul său de acceptare continuă: „Trebuie să ajungem la o încetare a focului. Există o coordonare foarte bună cu aliații, chiar dacă nu participăm întotdeauna la discuții. Suntem parte din UE, din NATO. Nu vom intra în detalii despre modificări teritoriale, dar Ucraina trebuie să fie la masă. Este esențial ca până vineri să se alinieze toate cele trei părți: SUA, Europa și Ucraina.”
Această poziție ridică semne de întrebare serioase: cum poate exista o „coordinare foarte bună” când România este exclusă din negocierile cruciale pentru propria sa securitate? Pasivitatea ministrului Moșteanu pare mai degrabă o acceptare tăcută a marginalizării României. În loc să fie o voce puternică a unui stat de graniță aflat în prima linie a conflictului, el pare mulțumit să joace rolul unui spectator mut, lăsând alții să decidă în locul nostru.
(sursa foto: gandul.ro)
