Editorial | Redefinirea comunismului sub etichetele partidelor pro-europene
După 1989, România nu a cunoscut o reală ruptură de vechiul regim comunist, ci doar o transformare subtilă și strategică a structurilor de putere. Sondajul care a făcut valurile în ultimele zile mi-a atras atenția asupra unui aspect mai puțin sesizabil, dar cu efecte majore în politica românească. Comuniștii de ieri s-au redefinit sub noile etichete pro-europene: unii au devenit PSD-iști, alții PNL-iști, iar mai nou, un val de tehnocrați reciclați își caută gloria sub sigla USR. Ce s-a schimbat, de fapt? Doar numele și vocabularul. Mecanismele de manipulare, control și impostură au fost păstrate și rafinate, îmbrăcate în haine europene și limbaj de PR.
Fosta școală de partid a fost reciclată sub forma școlilor de vară ale partidelor, unde nu se predau valori democratice, ci rețete despre cum să câștigi influență, să acaparezi instituții și să supraviețuiești politic indiferent de costuri morale. Acolo, tinerii învață că loialitatea față de grup contează mai mult decât față de cetățean, iar interesul public este negociabil în funcție de interesul personal sau de gașcă.
Actualii lideri politici mimează rupturile ideologice, dar în esență sunt moștenitorii direcți ai culturii politice de partid-stat. PSD a moștenit direcția FSN, care a absorbit activiștii PCR. PNL, deși își clamează istoria brătienilor, e dominat de figuri care au crescut în umbra vechilor structuri de putere, iar în USR, un partid care a promis resetarea politicii, au fost reciclați rapid aroganța și reflexele autoritare.
Românii au fost păcăliți în mod repetat de această transformare de suprafață. În spatele sloganurilor reformatoare s-a păstrat aceeași metehnă: disprețul față de cetățean, fuga de responsabilitate, obediența față de cercuri de interese. Reforma reală a fost amânată mereu, în timp ce se perpetuează o oligarhie care știe să își schimbe forma, dar nu și fondul.
Cei care predică acum democrația și condamnă comunismul sunt, de fapt, elevii noii școli a comunismului cinic. Nu poți pretinde că aperi libertățile când îți calci colegii în picioare pentru un loc pe listă. Nu poți vorbi despre meritocrație când partidul tău funcționează pe baza relațiilor, pilelor și compromisurilor. Avem aceeași scenografie, cu alți actori, dar cu același scenariu scris în birourile vechii puteri.
România postcomunistă nu va putea ieși cu adevărat din tranziție până când nu va înțelege acest mecanism pervers al simulării schimbării. Fără o ruptură reală, fără o responsabilizare clară și fără o reformă profundă a clasei politice, riscăm să trăim într-o democrație de fațadă, condusă de fantomele trecutului care au învățat să zâmbească în fața camerelor, dar care gândesc în continuare ca în 1989.
(sursa foto: https://romania.europalibera.org/)
ANDREI POPETE-PĂTRAȘCU
