Combinatul Siderurgic Galați (Sidex) – cedat în 2001 pentru doar 70 milioane USD, deși infrastructura sa valora miliarde

În inima industrială a României, pe malurile Dunării, a existat cândva un colos al economiei naționale: Combinatul Siderurgic Galați (SIDEX). În perioada sa de apogeu, acesta nu era doar cel mai mare combinat metalurgic din țară, ci și unul dintre cele mai importante din Europa de Est. Astăzi, însă, povestea sa reprezintă o rană deschisă în memoria economică a României, devenind un simbol al privatizărilor nefaste și al cedării intereselor naționale în fața capitalului străin.

O perlă industrială: SIDEX înainte de 1989
Înființat în 1966, SIDEX Galați a devenit rapid coloana vertebrală a industriei grele din România. Sub regimul comunist, combinatul a beneficiat de investiții masive, atingând o capacitate de producție de peste 8 milioane de tone de oțel anual.

Cu un număr de peste 50.000 de angajați, SIDEX dispunea de propriile sale surse energetice, port pe Dunăre, rețea de linii feroviare interne și o infrastructură complexă ce includea furnale, cocserii și laminatoare. Oțelul produs la Galați ajungea în piețele din Orientul Mijlociu, Africa, Asia și Europa de Vest.

Era emblemă a puterii industriale românești – un simbol al unei economii capabile să se auto-sustină, să exporte și să creeze zeci de mii de locuri de muncă.

Privatizarea din 2001: o tranzacție rușinoasă

În 2001, Guvernul Năstase a decis să vândă SIDEX companiei Mittal Steel (ulterior ArcelorMittal). Tranzacția a generat controverse majore:

• Prețul oficial de vânzare a fost de doar 70 milioane de dolari, din care 25 milioane au fost plătiți efectiv.
• Diferența a fost acoperită prin preluarea datoriilor combinatului, estimate la aproximativ 45 de milioane de dolari.
• În realitate, doar valoarea terenurilor și a infrastructurii SIDEX depășea considerabil suma plătită.
• Au fost vândute și active neincluse în evaluare: hoteluri, terenuri, infrastructură logistică.
• Privatizarea a avut loc fără o licitație internațională transparentă, fără o evaluare economică corectă, iar publicul a fost ținut în necunoștință de cauză despre termenii contractului.

În urma tranzacției, mii de muncitori au fost concediați în valuri succesive. Partea din combinat a fost demontată și vândută la fier vechi, iar producția a fost redusă pentru a proteja interesele globale ale noului proprietar. Astfel, România a pierdut controlul asupra unei industrii strategice, iar profiturile au fost externalizate, în timp ce Galațiul s-a confruntat cu șomaj, poluare și declin economic.

O lecție despre trădare economică

Privatizarea SIDEX a fost prezentată ca „salvarea combinatului”, dar, în realitate, aceasta s-a dovedit a fi una dintre cele mai dăunătoare tranzacții din istoria post-decembristă a României.

Nimeni nu a fost tras la răspundere pentru această vânzare dubioasă. Niciun politician nu a fost sancționat pentru distrugerea unui colos industrial construit cu banii și munca a milioane de români.

SIDEX Galați nu era doar o fabrică – era un simbol al puterii industriale a României. Vândut pe o sumă derizorie, fără viziune și fără simțul patriotismului economic, SIDEX a devenit exemplul perfect al modului în care o țară bogată poate fi distrusă din interior.

Astăzi, combinatul funcționează la o capacitate mult diminuată. Din miile de angajați, au mai rămas doar câteva sute, iar gloria de altădată a rămas doar o amintire. O lecție dureroasă despre trădare, corupție și indiferență.