Alexandru Săraru: Națiunea care tace se stinge

Nu copiii vor fi vinovați dacă mâine nu vor mai ști cine sunt. Vinovați vom fi noi, cei care am confundat liniștea cu prudența și tăcerea cu înțelepciunea. O națiune nu se pierde peste noapte. Se erodează încet, prin renunțări mărunte, prin acceptări comode, prin frica de a spune lucrurilor pe nume.

Astăzi trăim o epocă a zgomotului informațional, în care adevărul nu mai este reperat. Nu mai este dezbătut, ci sancționat. Sub masca progresului, ni se cere să uităm rădăcinile, să relativizăm istoria, să ne cerem scuze pentru identitatea noastră. Copiii cresc într-o lume în care li se vorbește mult despre „valori”, dar prea puțin despre valorile reale.

Am tăcut când istoria a fost împinsă la marginea programelor școlare, ca și cum memoria ar fi o povară. Am tăcut când simbolurile care ne-au ținut drepți în vremuri grele au fost ignorate sau batjocorite. Am tăcut când martirii au fost șterși de pe ziduri, de parcă jertfa lor ar fi devenit incomodă. Am tăcut când libertatea de exprimare a început să fie „reglementată” până la sufocare, iar adevărul a devenit o infracțiune de opinie.

Ni s-a spus că e mai sigur să nu ne pronunțăm. Că e mai inteligent să ne vedem de treabă. Că patriotismul e demodat, iar identitatea națională – suspectă. Dar o societate care își dezvață oamenii să vorbească nu devine mai liberă, ci mai ușor de modelat.

Naționalismul nu înseamnă ură față de alții. Înseamnă respect față de tine însuți. Înseamnă să știi de unde vii ca să poți alege, lucid, încotro mergi. Înseamnă să-ți aperi limba, istoria, credința și memoria fără a cere voie și fără a ridica pumnul. Cu demnitate, nu cu violență. Cu argumente, nu cu tăcere.

Să nu ne mai autocenzurăm conștiința. Să vorbim în familie, în școală, în comunitate. Să cerem educație adevărată, nu manuale sterilizate. Să apărăm libertatea cuvântului, nu pentru a jigni, ci pentru a spune adevărul. Să ne amintim eroii, nu ca relicve, ci ca repere.

O națiune nu dispare când este atacată. Dispare când oamenii ei învață să tacă. Iar dacă vrem ca generația de mâine să știe cine este, astăzi trebuie să avem curajul de a spune cine suntem.

Text preluat de pe site-ul NATIONALISTII