Sărbătorile sărăciei – România anului 2025, între luminițe pe stradă și întuneric în frigider
În România, sărbătorile au ajuns să se împartă în două lumi: una a vitrinelor luminate, a reclamelor cu familii fericite și a promisiunilor politice fără acoperire; cealaltă – reală, crudă, tăioasă – în care milioane de oameni își numără banii înainte să pună orice în coșul de cumpărături. Iar bilanțul din 2025 este de-a dreptul rușinos: coșul de consum pentru Crăciun și Revelion costă aproape dublu față de acum cinci ani.
În timp ce autoritățile se mândresc cu creșteri economice pe hârtie, românii văd altceva la raft – prețuri pe care nu credeau că le vor întâlni vreodată. Inflația a lovit exact în nucleul vieții cotidiene: mâncarea. Carnea, lactatele, ouăle, fructele, legumele – toate au ajuns la prețuri comparabile cu cele din Vest, doar că veniturile au rămas bine ancorate în Est. Familiile care în 2020 își umpleau cămările pentru masa festivă astăzi cântăresc fiecare produs.
Nu vorbim despre extravaganțe, ci despre normalitate. Iar normalitatea a devenit un lux. Mesele sunt mai modeste, porțiile mai mici, iar coșurile – odinioară pline – sunt acum pe jumătate. Tradiția de „a avea de toate” s-a transformat într-o strategie de supraviețuire economică.
Pentru cei vulnerabili, lovitura este dublă. Vârstnicii, cei cu venituri mici, categoriile care trăiau oricum la limită, au fost aruncate dincolo de ea. Pensiile rămân umilitor de mici în raport cu realitatea din magazine, iar ajutoarele promise s-au risipit în retorica obișnuită: mult zgomot, puțină substanță.
Imaginea este dureroasă: oameni care renunță la produse esențiale, care taie din carne, din lactate, din fructe – lucruri pe care într-o țară europeană n-ar trebui să le consideri „lux”. Sărbătoarea devine momentul în care sărăcia se vede cel mai tare, pentru că este imposibil de ascuns sub bradul împodobit.
Când românii ajung să mănânce la jumătate față de acum cinci ani, nu mai e doar o problemă de inflație. Este un eșec profund de guvernare, o dovadă că deciziile luate la vârf nu au nimic în comun cu realitatea trăită de oameni. Prețurile sunt duble, dar grijile sunt triple – iar asta se simte în fiecare casă, în fiecare farfurie, în fiecare alegere dificilă făcută la casă.
Dacă nu se schimbă nimic, sărbătorile vor deveni tot mai puțin despre bucurie și tot mai mult despre adaptare la lipsuri. Iar România va continua să trăiască această schizofrenie națională: statistici care zâmbesc și oameni care plătesc. Într-o țară în care luminițele stradale sunt tot mai strălucitoare, dar frigiderul tot mai gol, sărbătorile sărăciei riscă să devină noua normalitate.
