România între prăpastie și nepăsare – bilanțul unei guvernări falimentare PSD – PNL – UDMR – USR
România traversează, potrivit tuturor indicatorilor economici și sociali, una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii. Țara pare prinsă într-un vârtej al instabilității, rezultat al unui amestec toxic de populism, corupție și lipsă de viziune, care a devenit marca unei clase politice incapabile să înțeleagă gravitatea momentului. PSD, PNL, UDMR și USR, partidele care s-au succedat sau au guvernat împreună în diverse formule, poartă astăzi o răspundere comună pentru ceea ce mulți economiști numesc „cea mai gravă criză bugetară din istoria României moderne”.
Deficitul bugetar a atins cote record, economia dă semne clare de stagnare, iar inflația a erodat dramatic puterea de cumpărare a populației. Practic, ne aflăm în fața unui paradox periculos: statul cheltuie mai mult ca oricând, dar investește mai puțin. În loc de reforme reale, am primit doar promisiuni electorale și experimente fiscale haotice.
România are astăzi una dintre cele mai ridicate rate ale inflației din Uniunea Europeană, dublată de o datorie publică care apasă tot mai greu pe umerii generațiilor viitoare. Cheltuielile cu dobânzile au atins cel mai înalt nivel din istorie, iar competitivitatea economiei se prăbușește sub povara celor mai mari prețuri la energie din UE. Iar în loc de soluții, autoritățile par mai preocupate de reglări de conturi politice și de împărțirea funcțiilor.
Pe fundalul acestor dezechilibre, Ministerul Mediului a devenit scena unui nou scandal ideologic: în numele unor politici „verzi”, România riscă să sacrifice securitatea energetică. Închiderea centralelor pe cărbune și blocarea unor proiecte hidroenergetice strategice sunt semnale alarmante că, dincolo de discursurile despre sustenabilitate, lipsește complet pragmatismul economic.
Ceea ce se conturează astăzi nu este doar o criză financiară, ci și una de încredere. Încrederea cetățenilor în instituțiile statului, în competența guvernanților și în direcția pe care o urmează țara. România nu se mai poate permite luxul improvizației. Este nevoie de un plan coerent, bazat pe profesionalism, transparență și responsabilitate.
Altfel, riscul este să transformăm criza actuală într-o nouă normalitate – una în care ne obișnuim cu sărăcia, cu datoriile și cu neputința. Iar atunci, nu guvernanții vor fi singurii vinovați, ci toți cei care au ales să tacă în fața prăbușirii.
