La Sfânta Parascheva: o radiografie a credinței și a disperării în România contemporană
În fiecare an, în luna octombrie, sute de mii de români pornesc în pelerinaj către Iași, un drum al credinței, speranței și disperării, îndreptându-se spre moaștele Sfintei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, în căutarea unui miracol, a unei alinări sau a unei soluții la problemele care le apasă viețile. Această procesiune impresionantă nu este doar o manifestare religioasă, ci și un simbol al unei realități complexe, o radiografie a unei societăți aflate în căutarea unui sens și a unei direcții.
Dar, dincolo de evlavia sinceră și de credința nestrămutată a pelerinilor, se află o întrebare tulburătoare: de ce atâția oameni simt nevoia să caute alinare și speranță în moaște, în loc să găsească sprijin și încredere în instituțiile statului, în liderii politici și în promisiunile societății moderne? De ce sute de mii de români preferă să stea la coadă ore în șir, în frig, decât să se bazeze pe forțele proprii și pe sprijinul semenilor?
Răspunsul, din păcate, este unul trist și amar: pentru că, de prea multe ori, au fost dezamăgiți, trădați și abandonați de cei care ar fi trebuit să le fie modele și lideri. Pentru că au pierdut încrederea în politicieni, în instituții și în promisiunile deșarte ale unui viitor mai bun. Pentru că se simt singuri, neajutorați și fără speranță într-o lume care pare să se îndepărteze tot mai mult de valorile umane și spirituale.
În fața acestei realități, pelerinajul la Sfânta Parascheva devine o formă de rezistență, o modalitate de a-și afirma identitatea și credința într-o lume care le ignoră și le marginalizează; este o expresie a dorinței de a se conecta cu ceva mai mare decât prpriul sine, de a găsi un sens și o alinare într-o spiritualitate autentică, departe de jocurile de putere și de promisiunile deșarte ale politicii.
Din păcate, această disperare și această căutare de sens sunt adeseori exploatate de politicieni fără scrupule, care se folosesc de credința oamenilor pentru a-și atinge propriile scopuri electorale. Vedem, an de an, cum politicienii se înghesuie să se fotografieze cu moaștele Sfintei Parascheva, să se afișeze cu preoți și episcopi și să promită marea cu sarea în campaniile electorale, dar, odată ajunși la putere, uită repede de promisiuni și își urmăresc propriile interese, lăsând poporul să se descurce cum poate.
Această ipocrizie este o rană adâncă în sufletul poporului român, o trădare a încrederii și o negare a valorilor fundamentale ale democrației, iar sintagma ”la vremuri noi, tot noi” a devenit un laitmotiv al politicii românești, o dovadă a incapacității clasei politice de a se reinventa și de a răspunde așteptărilor cetățenilor.
Citeste si: Cuvioasa Parascheva de la Iași – Sfânta inimilor simple și pline de nădejde
Este timpul să ne trezim și să refuzăm acest joc perfid. Să nu mai permitem ca politicienii să ne manipuleze cu promisiuni deșarte și să ne folosească propria credință pentru a-și atinge scopurile. Să cerem socoteală celor care ne conduc și să le impunem să respecte valorile democrației, ale transparenței și ale responsabilității.
Trebuie să ne implicăm activ în viața politică, să ne facem auzite vocile și să luptăm pentru o societate mai dreaptă și mai umană, căci numai astfel vom putea schimba mentalitatea și vom construi un viitor mai bun pentru noi și pentru generațiile viitoare.
În același timp, trebuie să ne întoarcem la valorile noastre fundamentale, la credință, la familie, la tradiții, dar nu într-un mod pasiv și conformist, ci într-un mod activ și asumat. Să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile vieți, să ne implicăm în comunitate, să ne ajutăm semenii și să ne cultivăm sufletul. Doar așa vom putea regăsi sensul vieții, vom putea depăși disperarea și vom putea construi o lume mai bună, în care credința și speranța să nu mai fie doar refugii, ci forțe motrice pentru transformare și progres.
Este timpul să ne ridicăm și să ne unim forțele, să spunem ”nu” corupției, minciunii și ipocriziei. Să construim o societate în care valorile umane și spirituale să fie respectate și promovate și în care fiecare cetățean să aibă șansa de a trăi o viață demnă și împlinită.
În această zi de sărbătoare, să ne unim gândurile și rugăciunile pentru toate victimele urii și intoleranței și să ne angajăm să construim un viitor în care astfel de tragedii să nu se mai repete niciodată. Să ne amintim de cuvintele Sfintei Parascheva, care ne îndeamnă să ne iubim aproapele ca pe noi înșine și să ne dedicăm viețile slujirii lui Dumnezeu și a aproapelui.
În această lume tulbure, să ne reîntoarcem la valorile fundamentale și la credința în bine, să ne ajutăm semenii și să veghem asupra demnității noastre. Nu trebuie să permitem ca dezamăgirea și disperarea să ne copleșească, ci să ne ridicăm și să ne unim forțele pentru a construi o societate dreaptă și umană. Dar nu trebuie să ne ascundem după icoane și după veșminte sfinte, ci să ne asumăm responsabilitatea pentru propriile noastre vieți și pentru viitorul societății. Nu putem aștepta ca alții să ne rezolve problemele; trebuie să ne implicăm activ și să ne facem auzite vocile.
În cele din urmă, nu ne rămâne decât să ne punem întrebarea: oare în drumul nostru spre credință, am uitat de umanitate? Sau, poate, ambele merg mână-n mână spre desăvârșire?
Așa cum Sfânta Parascheva ne cheamă la credință și la speranță, tot așa, haideți să ne chemăm unii pe alții la acțiune și la implicare! Să nu mai așteptăm ca alții să ne rezolve problemele, ci să ne unim forțele și să construim o societate așa cum ne dorim să avem! Să nu uităm niciodată că suntem responsabili pentru propriul nostru destin și că numai prin unitate și prin credință putem depăși orice obstacol.
Ciprian Demeter
