UDMR preferă să conserve feudele locale, să blocheze modernizarea și să vândă discursul „autonomiei” sub forma apărării comunităților
România geme sub greutatea propriei birocrații. Avem peste 3.000 de primării – o armată de instituții care, în prea multe cazuri, nu administrează nimic. O administrație supradimensionată, greoaie, costisitoare, care înghite bani publici și produce hârtii. Într-o țară care pierde sate întregi, continuăm să finanțăm primării-fantomă, doar pentru ca politicienii locali să aibă pe cine comanda și de unde să-și adune voturile.
Reforma administrativă nu mai este o opțiune. Este o urgență. Dar, exact când se vorbește despre curajul de a tăia în carne vie, apare vocea UDMR – aceeași formațiune care se erijează constant în apărătoarea „identității locale” ori de câte ori se atinge cineva de structurile sale de influență. Vicepremierul Tanczos Barna a spus răspicat: nu este de acord cu desființarea comunelor „de dragul de a face reformă”. Tradus: mai bine stagnăm, decât să riscăm să pierdem câteva posturi și niște primari de partid.
Să fim clari: argumentul „identității” este o perdea de fum. Nimeni nu propune ștergerea tradițiilor, ci simplificarea unei structuri care s-a transformat într-un balast. O primărie cu trei angajați și niciun proiect european nu apără nicio identitate – apără doar o foaie de salarii. În loc să devină motoare de dezvoltare, aceste primării au ajuns simple centre de consum bugetar, în care banii publici se topesc fără să lase nimic în urmă.
Ceea ce apără UDMR nu este comunitatea, ci controlul asupra ei. Fiecare comună înseamnă un primar fidel, un consiliu dependent, un electorat capturat. Reforma administrativă ar sparge tocmai această rețea, ar forța profesionalizarea administrației și ar diminua influența politică a celor care au transformat instituțiile locale în feude personale. De aceea, pentru unii, reforma e un pericol mortal: ar aduce transparență, eficiență și, mai ales, sfârșitul privilegiilor.
Citeste si: De la suferință la adevăr – Petre Țuțea: între cruce, neam și libertate
România are nevoie de o administrație modernă, digitalizată, cu resurse reale pentru investiții, nu de mii de birouri prăfuite în care se validează hârtii inutile. Adevărata apărare a identității locale se face prin prosperitate, prin școli funcționale, drumuri decente și proiecte care țin tinerii acasă – nu prin menținerea unei rețele de primării care nu mai servesc decât intereselor de partid.
Când o formațiune politică se opune schimbării de care depinde modernizarea țării, nu mai e vorba de dezbatere democratică, ci de un sabotaj al interesului național. UDMR trebuie să înțeleagă că România nu mai are răbdare cu birocrația și impostura. Ori facem reforma administrativă acum, ori ne condamnăm singuri la sărăcie și stagnare – doar ca niște politicieni să-și poată păstra fotoliile calde.
