USR, agent electoral peste Prut: solidaritate sau ingerință?
La doar câteva zile înaintea alegerilor parlamentare din Republica Moldova, USR a decis să intre deschis în jocul electoral de la Chișinău. Nu prin subtilități diplomatice, nu printr-o sprijinire indirectă a curentului pro-european, ci printr-un bombardament de mailuri și mesaje adresate cetățenilor români, îndemnându-i să „convingă prietenii din Moldova să iasă la vot” și să aleagă „viitorul european”.
Mesajul președintelui USR, Dominic Fritz, este cât se poate de tranșant: „Ținem Moldova în Europa. Ajută Republica Moldova să reziste. Vorbește cu prietenii tăi de peste Prut să vină la vot. Moldova are aliați în România. Și, da, are un aliat și în USR.” Dincolo de patosul pro-european, aceste cuvinte devoalează un adevăr politic incomod: un partid românesc a ales să joace, pe față, rolul de agent electoral într-o campanie care, teoretic, ar trebui să rămână exclusiv în mâinile cetățenilor moldoveni.
Nu e doar un simplu exercițiu de solidaritate regională. Este o strategie de imagine, un „export de campanie”, prin care USR capitalizează dublu: pe de o parte, își consolidează relația cu Maia Sandu și PAS, prezentându-se ca principal aliat al curentului pro-european din Moldova; pe de altă parte, trimite electoratului propriu din România un semnal de forță – „noi apărăm valorile europene și dincolo de granițele țării”.
Campania nu s-a limitat la apeluri seci. Echipa de comunicare USR a produs chiar și povești lacrimogene, precum cea a lui „Ivan, brutarul din Tiraspol”, care, datorită sprijinului Uniunii Europene, ar fi reușit să-și salveze afacerea. O narațiune transformată într-o metaforă electorală, menită să sugereze că alegerea pro-europeană înseamnă prosperitate, stabilitate și șanse egale. „Moldova merită mai multe povești ca a lui Ivan. Moldova merită Europa”, scrie în mesajul oficial.
Problema esențială nu este însă povestea lui Ivan, ci precedentul politic. Dacă în România criticăm cu vehemență orice ingerință externă în procesele electorale, cum putem justifica acum ca un partid de la București să intervină, vizibil și organizat, în alegerile de la Chișinău? Se ridică întrebări de fond: unde se termină solidaritatea europeană și unde începe amestecul grosolan în suveranitatea electorală a altui stat?
USR, probabil, va răspunde că doar „întoarce serviciul”. Nu e un secret faptul că în campaniile prezidențiale de la București, moldovenii cu cetățenie română au jucat adesea un rol important, înclinând balanța pentru candidați pro-europeni. Acum, partidul lui Fritz consideră momentul oportun să „răsplătească” acest sprijin, mobilizând votul de peste Prut în favoarea Maiei Sandu și a echipei sale.
Însă gestul rămâne problematic. Republica Moldova are dreptul să-și decidă singură direcția politică, fără ca partidele din România să se transforme în agenți de campanie. În loc să demonstreze maturitate și respect pentru independența procesului electoral moldovean, USR a ales să își exporte propriul model de campanie, cu tot cu arsenalul de propagandă digitală.
Editorialul acesta nu contestă nevoia ca Moldova să rămână ferm ancorată pe traiectoria europeană – o miză strategică pentru întreaga regiune. Însă modul în care se construiește acest drum contează la fel de mult. Iar dacă parcursul european al Chișinăului începe cu ingerințe fățișe din partea unui partid românesc, atunci discursul despre „valori democratice” și „respectarea regulilor” devine, inevitabil, șubred.
USR a vrut să transmită moldovenilor un mesaj de solidaritate. În realitate, a transmis întregii regiuni un mesaj de amestec politic. Și acesta ar putea avea consecințe mult mai mari decât un simplu vot de duminică.
Sursa foto: ziar.md
