Andrei Marga: Guvernanți corupți și nepregătiți folosesc „pericole” externe ca pretext pentru a limita democrația și a bloca alegerile

Transformări și crize în lumea contemporană: reflecții asupra democrației și libertăților individuale

În jurul anilor ’80, istoria globală a cunoscut o schimbare semnificativă și benefică în consecințe. Liderii mondiali au fost nevoiți să accepte procesul de democratizare, iar viața internațională s-a orientat spre dezmembrarea blocurilor politice și militare. Cooperarea a început să prevaleze în fața confruntărilor. Acordurile semnate între marile puteri, începând cu Declarația de la Shanghai (1972), continuând cu Acordul de la Helsinki (1975) și culminând cu înțelegerile dintre Reagan și Gorbaciov în anii ’80, dar și cele ulterioare dintre Bush, Gorbaciov și Kohl, au remodelat profund lumea. Principiile libertăților fundamentale și drepturilor omului au fost adoptate în constituțiile unor state noi. Individualismul și democrația au devenit valori fundamentale, iar lumea părea să se unească în jurul acestora. Speranțele erau ridicate, după cum remarcă profesorul Andrei Marga în Cotidianul.

O nouă conștiință istorică

Țările s-au transformat, rivalitățile ideologice s-au temperat, iar o nouă înțelegere istorică a luat contur. Patru idei au căpătat recunoaștere largă:

1. Economia bazată pe proprietatea de stat nu mai oferă rezultate competitive. Ludwig von Mises avea dreptate când, încă din anii ’20, a criticat etatizarea. Doar economia de piață, cu proprietate privată și inițiativă liberă, poate genera prosperitate. Nu mai există forțe serioase care să dorească revenirea la comunism și egalitarism.
2. Doar o societate construită pe alegeri libere poate asigura dinamismul necesar satisfacerii nevoilor cetățenilor. Democratizarea este esențială pentru a crea o societate a cetățenilor activi.
3. Fără libertăți fundamentale și drepturi civile, individul nu poate da sens vieții sale. Este imposibil să existe cetățeni dedicați binelui comun fără aceste libertăți.
4. O societate nu își poate valorifica potențialul decât dacă oferă șanse reale și meritocratice tuturor cetățenilor.

Provocările actuale

Aceste principii rămân valabile și astăzi, dar pe scena istoriei au apărut noi transformări și, din păcate, crize persistente.

Globalizarea, care a început în anii ’90 pentru valorificarea capitalului, a consolidat puterea marilor corporații, în detrimentul micilor întreprinderi, care nu și-au mai revenit. Capitalul financiar s-a autonomizat și a preluat conducerea societăților, susținând apariția unui „stat paralel” sau „deep state”, care își redefinește astăzi acțiunile la nivel global pentru a menține status quo-ul.

Crizele economice din anii ’70 nu au fost depășite. În ciuda capacităților de producție record, persistă dificultățile în asigurarea nevoilor de bază pentru anumite categorii sociale, existând ceea ce se numește „criză de raționalitate”, prin incapacitatea de a armoniza interesele sociale diverse. Mai avansăm spre o „criză de legitimare”, în care loialitatea cetățenilor față de instituții scade, însoțită de o „criză de motivație”, ce complică alinierea deciziilor politice cu așteptările societale.

Pe lângă acestea, au apărut crize noi, generate de incapacitatea unor state — inclusiv România — de a se adapta la complexitatea lumii moderne, fenomen denumit „stupidocrație” (conform lui Cipolla). România, deși bogată în resurse materiale și umane, suferă din cauza decidenților nepregătiți și corupți, fiind incapabilă să asigure chiar și necesarul curent al populației și trăind pe datorie. Indicatorii economici și sociali ai țării, cum ar fi calificativele negative în economie („junk”), slăbiciunile democrației, sărăcirea masivă, analfabetismul funcțional, migrația masivă, precum și incapacitatea liderilor de a proiecta un viitor sustenabil, sunt efecte ale acestui derapaj autoritar.

Criza legitimării democrației

Criza de legitimare s-a agravat prin inventarea unor „pericole” externe folosite pentru a limita democrația, anularea unor alegeri nedorite de cei aflați la putere, precum și prin folosirea instituțiilor judiciare pentru a urmări candidați incomozi. Cetățenii care solicită schimbări democratice sunt adesea stigmatizați drept „extremiști”. Criza motivației s-a extins, alimentând o „criză de orientare” profundă, care conduce la o „criză de guvernare”: decidenții gestionează situații fără a rezolva problemele pe termen lung, pregătind astfel noi crize. Se adaugă o „criză a creativității”, caracterizată prin lipsa de soluții reale la probleme urgente.

La acestea se adaugă „crizele internaționale”, cu conflicte armate ce decurg din încălcarea acordurilor postbelice și ignorarea drepturilor legitime de securitate ale statelor.

Realitatea societății contemporane

Societățile actuale nu pot fi înțelese printr-o singură dimensiune – economiei, politicii, culturii, științei sau forței militare – ci ca un ansamblu interdependent. Formele clasice de organizare („capitalism”, „socialism”) s-au diluat, iar în multe state puterea executivă a devenit dominantă, în detrimentul legislativului, judiciarului și voinței populare. Inegalitatea socială s-a adâncit, iar propaganda a început să înlocuiască gândirea critică.

România este un exemplu evident al acestei realități: pe măsură ce criza autoritară se adâncește, crește și numărul privilegiilor, în special pentru grupurile „protejate” ale statului paralel – servicii secrete, procurori, magistrați activiști, parlamentari fără cultură, propagandiști – care împiedică schimbările cerute de cetățeni.

Deși individul beneficiază de libertăți mai largi ca niciodată (libertatea de informare, de circulație, de conștiință), este în același timp supus unui control subtil prin condițiile competiției economice și sociale. Societatea exercită un control tot mai mare asupra individului, iar ideea suveranității „sistemului” prevalează, zdrobind adesea voința personală.

Apărarea democrației și a libertăților

În acest context, apărarea drepturilor individuale și a democrației devine esențială. Libertatea, înțeleasă ca guvernarea poporului pentru popor, rămâne un ideal ce trebuie reînnoit constant. În țările dezvoltate, drepturile civile sunt mai extinse ca oricând, dar libertatea de alegere este adesea condiționată de controlul societal tot mai accentuat. Individul este consultat rareori, deciziile fiind luate de structuri externe.

Controlul digital tot mai invaziv ridică întrebări serioase privind anihilarea libertății. Retorica divizării și etichetarea adversarilor drept trădători sau extremiști reînvie metode de cenzură asemănătoare celor din anii ’50.

Importanța unei abordări critice și echilibrate

Este puțin analizat trecutul în mod obiectiv, iar istoria ultimului secol este încă scrisă pe baza unor clișee. Cercetări recente demonstrează, însă, că multe evenimente istorice au fost reinterpretate greșit (de ex., Niall Ferguson asupra Primului Război Mondial). La fel, Florin Constantiniu a subliniat diferența dintre istorie bazată pe documente și istorii manipulate politic. O nouă cercetare arhivistică va aduce probabil surprize.

Un curent larg consideră că lupta actuală este una între libertate și autoritarism, dar această simplificare poate duce la crearea unui sistem politic și propagandistic ce controlează istoria însăși.

Situația României

România ultimelor decenii este un exemplu clar de subminare a democrației prin impunerea deciziilor fără consultare și subordonarea instituțiilor statului intereselor unui singur lider. Acest fenomen a condus la o criză economică, socială și culturală profundă, reflectată în indicatori negativi și scăderea calității vieții.

Concluzii

Libertățile individuale și democrația nu sunt realizări permanente, ci necesită vigilență și reacții cetățenești constante. În România, suveranitatea națională este adesea minimalizată de pretinși „proeuropeni”, iar drepturile cetățenești sunt ignorate sau afectate.

Respectul pentru opinia diferită și dialogul sunt fundamentale pentru o democrație sănătoasă. Statele care încurajează conflictele interne și folosesc „pericole” inventate pentru a suspenda democrația nu pot fi cu adevărat democratice.

(sursa foto: răsunetul.ro)