Cine își asumă datoria istorică? Ei au consumat, noi plătim prețul?

România a atins o cotă alarmantă a datoriei publice – aproape 210 miliarde €, un veritabil proiectil economic pus sub nasul cetățenilor de guvernele iresponsabile care au trăit cu împrumuturi, au cheltuit haotic și au umflat statul până la exasperare.

Ambalate dulce în discursuri electorale, împrumuturile s-au transformat în crucea de pe umerii românilor obișnuiți: antreprenori, salariați, tineri la început de carieră. Ei vor plăti – prin taxe mai mari, tăieri bugetare, stagnare economică și investiții amânate. Profitătorii trecutului – cei care și-au angajat rude, au acordat sporuri, au organizat festivaluri cu bani publici sau au asigurat pensii speciale – rămân fără urnă de judecată. România suferă sub o povară de dobânzi ce consumă aproape 100 milioane de euro pe zi doar pentru plata ratelor.

Context actual al datoriei României

La sfârșitul lui februarie 2025, datoria publică totală ajunsese la aproximativ 199,1 miliarde € (~56,3% din PIB), cu o componentă externă aproape egală cu cea internă (~28% din PIB fiecare)
Situația s-a agravat în martie 2025, datoria externă totală urcând la 205,4 miliarde € (156,9 miliarde € pe termen lung și 48,5 miliarde € pe termen scurt);
În ianuarie 2025, datoria externă totală era de 201,94 miliarde €, în scădere față de luna precedentă, însă această variație minusculă nu schimbă esența: statul român rămâne profund îndatorat .
Deficitul de cont curent s-a adâncit în 2024, depășind 29 miliarde € (≈8,3% din PIB), iar în primele trei luni din 2025 deficitul era de 7,66 miliarde €, evidențiind dependența continuă de finanțarea externă.

Consecințe concrete

Serviciul datoriei – dobânzi și rambursări – înghite de zeci de ori milioane zilnic, diminuând resursele pentru infrastructură, sănătate și educație.
Dependența de finanțarea externă aduce vulnerabilitate – aprecieri ale dobânzilor, deprecierea leului și posibile retrogradări de rating (gestionate de BNR prin intervenții valutare masive) .
Modelul actual, în care guvernanții trecutului scapă de răspundere, amenință să transforme România într-o „colonizare economică”: generațiile viitoare plătesc păcatele celor anteriori.

Este un paradox dureros: deciziile politice de ieri – împrumuturi fără planuri de creștere sustenabilă – s-au transformat astăzi într-un coșmar financiar pentru societate. Dacă nu se intră rapid într-un ciclu de responsabilizare bugetară și reformă fiscală reală, România riscă să rămână, pe termen lung, sub povara unei datorii care sufocă viitorul și amplifică inegalitățile între generații.