Când guvernul „nu exclude” scumpirea energiei: Ce trebuie să înțelegem din această declarație?

Când un ministru spune că „nu exclude” o scumpire: Pregătirea psihologică pentru inevitabil

Atunci când un ministru afirmă că „nu exclude” posibilitatea unei scumpiri, acest limbaj subtil este, de fapt, o modalitate de a ne pregăti pentru ceea ce pare inevitabil. Declarația lui Sebastian Burduja, privind posibilele creșteri ale facturilor la energie electrică, nu reprezintă decât un anunț precaut al unei realități pe care autoritățile o evită să o prezinte direct: facturile vor crește, iar românii vor fi cei care vor plăti prețul.

Formula „nu exclude” este deja o practică familiară în discursurile politice, un mecanism prin care guvernele lasă loc pentru incertitudini, fără a confirma direct măsurile impopulare. Se vorbește despre „contextul internațional complicat”, „volatilitatea piețelor” și „eforturile guvernului” de a proteja consumatorii, dar, în spatele acestor fraze diplomatice, adevărul este mai simplu și mai greu de digerat: scumpirile vor veni, iar cetățenii vor trebui să suporte din nou consecințele greșelilor și lipsei de viziune administrativă.

De ce se ajunge aici?

De-a lungul anilor, guvernele succesive au tratat sectorul energetic ca pe o sursă de venituri pentru interesele politice, în loc să construiască o strategie pe termen lung. Liberalizarea pieței a fost implementată într-un mod haotic, fără a oferi măsuri de protecție adecvate pentru cetățeni și pentru mediul de afaceri. În loc să se investească în dezvoltarea sustenabilă a energiei regenerabile și în modernizarea infrastructurii, autoritățile au amânat aceste proiecte sau le-au implementat superficial, fără rezultate semnificative.

Promisiunile de a dezvolta capacitățile interne de producție au fost adesea doar vorbe în vânt, iar planurile de reformă au rămas în stadiu de intenție, fără a se concretiza în soluții viabile. În acest context, singura certitudine pentru consumatori este că scumpirile vor veni, iar cei mai afectați vor fi din nou cei care se confruntă deja cu o presiune financiară constantă.

Ce urmează?

Este evident că guvernele trebuie să ia măsuri, însă, în loc să acționeze înainte ca situația să devină insuportabilă pentru cetățeni, preferă să folosească formule ambigue și să se abțină de la declarații clare. Totuși, realitatea pieței energiei nu mai poate fi ignorată mult timp. Ceea ce urmează, din păcate, este aproape sigur: scumpirea energiei electrice și o nouă povară pe umerii românilor, care deja se confruntă cu o serie de dificultăți economice.

Guvernul ar putea să „nu excludă” aceste creșteri, dar, în esență, ne pregătește pentru inevitabil.

Consumatorul final, țapul ispășitor perfect: Cum statul și sectorul energetic ajung să plătească prețul incompetenței

În această perioadă de incertitudine economică, consumatorul final — fie că este vorba despre un cetățean de rând sau un antreprenor — este din nou cel care suportă toate greșelile și ineficiențele administrației. Statul greșește? Crește factura. Piața internațională este volatilă? Crește factura. Se fac investiții în tranziția verde, prin parcuri eoliene și solare? Crește factura.

În loc să se concentreze pe rezolvarea problemelor fundamentale ale sistemului energetic, guvernul preferă să aplice soluții temporare, neadevărate în esență. Schemele de sprijin pentru populația vulnerabilă sunt, în realitate, doar măsuri reactive, ce nu abordează cauzele adânci ale scumpirii prețurilor. În loc să combatem dependența energetică, ineficiența companiilor de stat, birocrația paralizantă și corupția endemică din sectorul energetic, autoritățile se limitează la „pansamente” ce doar amână, fără a rezolva, problema.

Guvernul se laudă cu măsurile de sprijin pentru cei vulnerabili, dar adevărul este că aceste subvenții nu sunt altceva decât un fals sentiment de securitate. Măsurile vin din urmă și nu previn efectele scumpirii. În loc de soluții pe termen lung, ne confruntăm cu măsuri de moment, care, de fapt, doar amână momentul adevărat al plății.

Mai mult, trebuie să înțelegem un adevăr esențial: când statul subvenționează, tot contribuabilul plătește. Nu există bani gratis. Chiar dacă subvențiile și plafonările sunt prezentate ca soluții salvatoare, în final, acestea se întorc împotriva noastră. Aceste măsuri sunt acoperite fie prin taxe mai mari, fie prin acumularea unor datorii publice care vor apăsa asupra generațiilor viitoare.

Sebastian Burduja „nu exclude” scumpirea energiei. Să fim serioși, însă: în România, astfel de declarații sunt echivalente cu un diagnostic pe care medicul îl îndulcește din politețe, dar pe care pacientul îl înțelege foarte clar. În momentul în care o autoritate spune că nu exclude o măsură, înseamnă că aceasta este deja prevăzută în planurile lor viitoare. Nu este doar o ipoteză, ci o certitudine.

Românii nu mai au nevoie de avertismente vagi sau de formulări diplomatice. Au nevoie de leadership real, de soluții curajoase și de asumare politică. Acum, mai mult ca niciodată, este nevoie de acțiuni decisive pentru a opri acest cerc vicios al scumpirilor și al incompetenței. Până atunci, să ne pregătim pentru facturi mai mari, căci acest scenariu pare deja inevitabil.